Postări

Se afișează postări din 2017

povești mecanice

sunt însetată cum n-am fost de când m-am născut și-am urlat cu poftă către lume nu mi-a tăcut niciodată sufletul
de când te știu vocea ta urlă la unison povești neomarxiste mecanice noi nu ne-am încurcat niciodată într-o instalație de pom nu credem în vâsc sau povești de dragoste infinită
trăim separat și călcăm peste cadavre bonnie și clyde se întâlnesc uneori și-și povestesc
n-am fugit niciodată în paris dar am inventat teorii la mesele la care-am stat poate ne-ar prinde bine o bibliotecă comună un pat și-o masă probabil cu astea și privirea ta
ne-ar ajunge.

Urletul - Allen Ginsberg

Imagine
Howl e poemul-biblie al beatnicilor; punctul de întâlnire al dictonului „make love, not war”, dar și al tuturor obsesiilor unei întregi epoci. În același timp e marele strigăt al lui Ginsberg către Carl Solomon, către Dumnezeu și către generațiile trecute și viitoare. Iar în data de 12 mai a fost și strigătul celor aflați pe Horea nr. 33. Coincidență sau nu, locația se află perete în perete cu Facultatea de Litere, în cadrul căreia există un curs de poezie modernă care discută în fiecare an Howl. Într-un spațiu neconvențional – fostă hală de producție – printre expoziții și voci răsărite din toate direcțiile, am intrat într-o sală răcoroasă, atipică, la fel cum urma să fie și performance-ul. Culoare și muzică psihedelică, accente hipnotice și versurile celui mai cunoscut poem al lui Ginsberg; asta a fost propunerea lui Ionuț Caras, Vasile Gherghel și Călin Torsan, asistați de Cristian Rigman. Un „trip acustic”, o interpretare menită să te poarte dintr-o transă în alta, în funcție de i…

un colț de rai ar fi...

un colț de rai ar fi
tu stând în pat citind
eu goală ascultând
din toate astea
să ne-mbătăm cu aburi de cafea
să ne deschidem aripile
ți-aș lăsa o bucată din piele
doar-doar
dacă mi-ai recita noaptea ceva.