VIS

        O să îți spun o poveste. Pentru tine s-ar putea să fie simplă, penru mine e ușor complicată. Aseară am privit pentru o clipă pe gaura cheii. Visam. Mi se repetau în cap imagini trecute, posibilități nerostite, goluri din prezent. Așa m-am obișnuit. Mă trezesc visând și adorm conștient. În mintea mea s-au amestecat ușile pe care vreau să le țin închise cu amintirile de prin toate colțurile. Am încuiat Dorința; m-am trezit de multe ori cu pumnii încleștați, strângând-o de gât. În fiecare noapte îmi unesc mâinile în jurul propriului gât și strâng. Totul cu ochii larg deschiși. Ce mai rămâne din viață? Ce se întâmplă cu mine după ce mă trezesc?
            Te văd, da, ești într-un ungher ascuns. Stai cu mâinile încleștate, te aperi de ceva. Eu am făcut asta? Eu am vrut să te alung... Poate. Visam. Nu erai tu. Visam ceva nou. Mă inspira cineva, scriam, dar tu îmi respirai în ceafă. Apoi te-ai retras stingher și-am adormit la loc. Eram calmă... Eram calmă și încercam să fiu. Cu fiecare dată când deschid ochii sunt derutată. Atât de mult mi-am cutreierat capul, încât sunt obosită. Epuizată. Tentată să dorm din nou, să nu mai știu. Dar mi-e frică. Mi-e teamă de fiecare călătorie în parte. Nu rămâne niciuna cu mine. Străbat prin deșertul ăsta cu tot mai multe ocazii și nu mai știu ce-i lipsește.

            Tot la câteva minute trece prin zonă zâmbetul tău. Cel arogant, cel sincer, cel obosit. Imagini. Bucăți care trebuiau să nu mai fie. Fata Morgana și-un Sahara din ce în ce mai nou.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste