etajul șapte grădini mănăștur

stau din ce în ce mai mult cu mine
în ce loc m-ai lăsat
nu vezi mor de frig de foame
mi s-au cumințit în păr gândurile
vii și tu în vârful picioarelor
să le vezi

urmează stația grădini mănăștur
la etajul șapte
e deja iarnă
nici nu știi cum pornesc toate
apeși butonul te ridici
nu e cald decât dacă vii și tu

și-n fiecare vineri seara
felinarul din spate
acolo unde doar foișorul e zgomotos
până și eu mă ascund de lumină

unde ești tu cu luna asta tâmpit de mare
tot nu te văd
nici n-am observat
la tivul bluzei mi se descoase un zâmbet

nu mai spun
e ceva printre copaci
care seamănă cu tine

etajul tău
grădini mănăștur
împărțim o mamă câteva bucle
și-un sex de proastă calitate.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste