pe someș

ia-mi fața între mâini
și lasă-mă să-mi amintesc
orașul ăsta mai singur ca mine
și podurile cu lacăte de peste râu
unde mi-e frică să mă opresc
pentru că nu suport valurile

m-am pus ieri pe mal
să-mi amintesc o bucată de trecut
dar a durat atât cât
să mi se termine chibriturile
înainte de ultima țigară
atunci ai venit tu
ți-ai suflecat blugii și ți-ai aruncat picioarele în apă
fără să spui nimic

știai că urma să împart tot cu tine
așa că te-ai întins după pachet
nici nu mi-ai oferit șansa
apoi te-ai scuturat de apă
și-ai plecat în tălpile goale prin iarbă

nu știu încă
de ce nu te-am urmat

abia apoi am văzut 

lacătul deschis
de pe geanta mea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste