lunidouăzecișipatru


de multe ori m-am gândit
că tu ai putea declanșa un film al vieții mele
și că spațiul pe care îl populăm amândoi
ar avea dintr-odată viață și străzi


așa m-am gândit că te-aș putea accepta


dacă fără să știu
te-ai întinde în patul meu
și n-ai putea decât să mă acoperi
până când eu mi-aș băga nasul în pieptul tău
aș îndrăzni să mă gândesc
că așa trebuie să miroasă fericirea


ca niciodată
mă bucur de viață și de oameni
iar eu și străinii ne zâmbim
și ne-am lua acasă
să putem agăța povești între noi


dar știu
că mă obsedează același pian
și de-atâtea ori mă cufund în pernă
încercând să te reinventez


poate de asta te iubesc într-un fel
pentru că ești –
pentru că poți să devii
un om nou
în fiecare zi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste