casnic



de fiecare dată
mă amăgesc că noi încă stăm în blocuri înalte de beton
și facem dragoste
cu vecinii cărora le-am cerut ieri zahăr
pentru prăjituri pe care nu încă nu știm să le coacem

noaptea
orașul ăsta pare să se micșoreze
și-i strânge pe oameni unii în ceilalți
uneori ne adună și pe noi
ne obligă să ne privim
să ne facem mai mici sau mai răi decât suntem
să ne mușcăm
sau să ne grăbim unul către celălalt

dar nu putem vorbi decât prin durere
deși nici măcar asta nu ne mai spune nimic
și uite iubitule
încă n-am făcut nimic cu zahărul

iar eu nu fac decât
să învăț lucruri noi
doar de dragul conversației
iar ție îți place să-mi alungi singurătatea
doar că
ți s-a părut absurd să faci asta
on a daily basis.

Comentarii

  1. asta ca sa-mi fie dor.
    si sa pui sare pe rana...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi pare rau ca te-a intristat poemul... dar tot ma bucur ca el si-a indeplinit menirea :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller