Surprize



            
          Nu mai vreau să cunosc Omul... Dacă nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, poate n-aș fi uitat să zbor. Libertatea... cel mai important dat al omului. Dar cum să mai fii liber când faci mereu compromisuri? Aproape niciodată nu ai șansa să te oprești unde trebuie. Există un punct terminus înainte să suferi? Sau înainte trebuie să te terfelești în bolgiile Umilinței? Să fii trist nu mai valorează nimic pe lângă asta. Și nici măcar o comparație nu ar rezona îndeajuns. Nimic nu ar putea...

            Să visezi... Să lași garda jos... Să dai o Mască jos... Și atunci ai parte de surprize. Te întorci în bolgiile Umilinței? Nu cred. Șansa e să ajungi și mai jos de atât. Acolo unde nu mai e speranță. Acolo unde Omul nu mai există. Nici măcar Omul din tine. Ce rost are să fii liber atunci când ești Singur? Nu-ți mai folosește să cunoști, să iubești, să zbori. Doar dacă Fericirea poate să vină și din surprize. Unii sunt păsări phoenix ale prezentului nostru. Oh, și-s puțini de tot cei care se pot ridica din propria lor cenușă. Chiar dacă dezamăgirea merge mai departe. Și e în întregime a TA. Ca și pactul cu diavolul... Dacă tot ești acolo, de ce să nu reînvii vechile nostalgii?

            E important să mergi mereu înainte. Dar nu în salturi mari. Mai bine 2 înainte și unul înapoi. Așa n-o să cazi din stratosferă. Dar o să poți să vezi Lumea. Să lași garda jos... Să dai o Mască jos... Și brusc surprizele te fac să zâmbești.

Comentarii

  1. Inainte ca omul sa fie nevoit sa-si dea masca jos, ar trebui in primul si in primul rand sa se intrebe, de ce s-o poarte?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As raspunde simplu si generic: pentru integrarea in conventiile sociale si pentru ca face parte din instrumentarul necesar protectiei si supravietuirii.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste