mănăștur love


tramvaiul 101 eu și șoferul –
și noaptea luminile semafoarelor
sunt mereu câteva beri în spatele și-n fața mea

și spațiul în care-ai fi putut să exiști
a fost ocupat între timp de alte trupuri
au trecut ani și
suferința mea nu a fost niciodată ca a ta

oriunde m-am întins
aproape nu mai trebuia să văd
peste tot a fost locul tău
acaparai toate străzile radioul TV-ul
și-aproape toate luminile semafoarelor

și tramvaiul 101 și eu și șoferul –

nu mai aud decât esterhazy goebel houellebecq singuri
aș fi vrut să-ți pot spune exact
de ce lumina de ce poza de ce cântecul
ăla e mai important până la urmă
să rezume cumva și pentru mine

eu să mă întind pe asfalt să respir –
ca de obicei
fără să te surprind cu nimic
invizibilă cum sunt
în schimb
de atâtea vorbe
am uitat să învăț să tac

și tramvaiul 101 și eu și șoferul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste