capricii



nu-mi place că te văd aici
și nu știu de ce ți-ai lăsat cămașa
pe scaun
poate-aștepți experiențe adevărate
de mai ții minte atunci când...

a fost un timp
când aveai un rost în imaginația
lumii ăsteia
când ne-afundam în apă cu hainele pe noi
să fim siguri c-am simțit
cum lumea ne trage la fund

nu mai pot să dorm în brațele nimănui

nici nu-i așa trist
că toate neștiințele de dinainte
sunt tot acolo
s-au numit jim ivan allen john jack
toți ăștia
pe care lumea ta-i știe sau nu

ce mama dracului
n-ai putea să asculți
din când în când?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste