valtari


de atâtea ori ți-am zis
dragule
încât până și trupul meu a crezut-o
ca atunci
când te închizi în baie
și plângi cu fața ascunsă în mâini
de atâta frică

e atât de natural
până la urmă
ca și gestul nostru de viață
și coșul pieptului tău agitându-se încet
în toate după-amiezile cu soare

praful se-alege de noi
dar sunt sigură că n-avem
nicio nemulțumire dincolo de
cafeaua fără zahăr și lapte
– de unde să fie –

n-a fost
și mi-e teamă
că te-am strigat
dragule
dar că n-am mai fost acolo
când te-ai întors.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller