Postări

Se afișează postări din decembrie, 2013

Insomniacul (fragment)

Luna era mare în seara aceea; impunătoare și cumva foarte aproape. Era frig și totuși David simți nevoia să fumeze în balcon de această dată, chiar dacă era frig, pachetul de Pall Mall era de mult gol și trebuia să ia din slimurile ei. O privi; dormea liniștită, cu mâna întinsă pe partea lui de pat, așteptând instinctiv întoarcerea, pentru ca atingerea să se împlinească. Era așa diferită de el: niciodată nu adormea greu, niciodată nu trebuia să se trezească din vreun coșmar sau să refuze patul din cauza vreunei insomnii. O invidia și știa că totuși iubește asta la ea. Asta și părul ei ciufulit dimineața, atunci când pășea în picioarele goale către bucătărie, să pregătească cafeaua. Atunci el ieșea din atelier, după ce se izolase acolo pe timp de noapte. Era slab, încercănat, dar ea părea să nu observe. Se îngrijora pentru el în tăcere. Pășea prin casă, la scurt timp după ce el se trezea și își lipea urechea de ușa atelierului. Auzea mașina de scris și înțelegea toată durerea. Mergea î…

poem islandez

pe fjögur piano
aș vrea să pot scrie un poem pentru o persoană dragă mie ca să nu mai fie nevoie să ne înțelegem din priviri
mi-ar plăcea ca atunci când scriu să te doară și pe tine, bărbate și să spargem oglinda împreună să aruncăm cu farfurii pe jos să ne trântim în pat să urlăm de furie
aș vrea să pot scrie un poem care atunci când închid caietul să curgă sânge lacrimi patimile lui hristos varianta 2013 dar să nu mă mai doară
sună barbar aproape dar mi-ar plăcea ca atunci când scriu să te zgârie pe creier toate dorințele
și să nu mai întrebe nimeni de ce scriu atâtea confesiuni pe când niciuna dintre ele nu e cumva postmodernă.

așa mi-aș dori să arate un poem.