sinucidere

mi-e dor să vin acasă
de-atunci de când pe banca noastră
n-au avut curaj să se așeze
anii șaptezeci
și lumea strălucea printre noi abrupt
iar muștele și iarba au început să
ne expună dionisiac

iar toate nopțile noastre de dragoste
au fost pe banca aia
– viziuni de lumi imaginare –

o, tu țară a minunilor
n-ai avut niciodată zid să ne îngrădești nouă sfârșiturile
să nu se risipească prin toată lumea
copiii noștri

mi-e cumva rușine de mirosul tău chtonian
și îmi spun că ar fi bine
să te arunc pe geam
să-ți găsești propriul tău wonderland

am rămas mai degrabă o poveste de-a ta

mă uit la tot dansul nostru
și îmi imaginez cum o să mă părăsești
jeff.

















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste