Ce se votează azi?

Nu știu dacă este neapărat o perioadă a întrebărilor retorice, dar politica universității și a multor oameni care fac parte din ea mă face să îmi compun, la rândul meu, o adevărată dialectică de reproșuri. Nici n-ar fi îndeajuns tradiționalul „ca la noi la nimeni”, pentru că ar diminua considerabil nuanțele situației. 

Dacă acum 2 zile am dat coate încoace și încolo ca să ne prezentăm în fața lui MV LLosa, ieri am „îmbrâncit” studenți ca la război pe calea prăpăstioasă care ducea către urnele de vot. Și ce cale anevoioasă s-a dovedit a fi, dacă numai 2% din studenții UBB-ului au reușit s-o parcurgă. 
M-am întâlnit ieri cu cetățeni turmentați a la Caragiale, care întrebau de prin toate părțile „eu cu cine votez?”, ca mai apoi să renunțe la a mai afla ce-i cu oamenii trecuți pe afișe și rămâneau doar în ipostaza de „turmentați”. Cetățeanul din UBB a avut ieri de votat pentru Senatul Universității, unde rămăseseră șase posturi libere. Nu mă întrebați cum se promovează, de obicei, astfel de evenimente, ca ele să ajungă la marea masă a studenților. Cine se informează constant n-a avut nicio îndoială. A avut unde să citească, s-a putut interesa de candidați, de calendarul și metodologia alegerilor. Dar câți oameni în afara celor care fac reprezentare studențească au avut intenția de a o face?

Nu vreau să caut țapii ispășitori ai acestei situații, care șchioapătă de mult pe coridoarele UBB-ului și depinde mult de orizontul mentalitar al studentului. Nici nu mai vreau să mă gândesc la verticalitate și corectitudine, în absența cărora m-am obișnuit să mă regăsesc. Sistemul viciat nu poate fi așa ușor curățat. Ia timp și implică mai multe generații. Și, ca să nu mă mai învârt în tot felul de concepte abstracte, ia una bucată student de rând și întreabă-l ce s-a votat ieri. Dar du-te în cămine, intră prin cantina UBB-ului și prin BCU. Cine e dator să reacționeze la vorbe precum „n-am timp”, „nu mă interesează”, „ce-or să facă ăia pentru mine dacă mă duc la vot”? Mai există cineva cu o coloană vertebrală atât de puternică încât să vrea să se împovăreze cu îndrăzneala donquijotescă de a-i duce în spate pe toți cei 98% și să le trezească spiritul civic?

Mai încercăm la următoarele alegeri...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste