Postări

Se afișează postări din mai, 2013

112.

orașul care apasă impulsuri electromagnetice salvarea omului satul mort oameni aruncați în groapa de gunoi uite clivajul unu-doi se aruncă de la mal ai putea spune se-neacă se despart în membre inutile clișee de dezamăgire
mai ai ceva de adăugat la declarația de venit unde ți-au dispărut îngropate cecurile bank bank bank
alo mă aude cineva

βίος

Imagine
25.05.2013, ora 20:00. Un grup de tineri se întâlnesc în fața Studio Harag, la TTV, pentru a încerca, timp de 1 oră și 30 de minute, să rezoneze cu anticul, așa cum și-au propus actorii să ne atragă. Sala a fost neîncăpătoare, fapt pentru care unii s-au lipit de calorifer, alții s-au pus pe trepte; s-a stat chiar și în picioare. Bineînțeles, totul a meritat.
N-a fost doar un exercițiu. A fost un culoar deschis către trecut, pe drumul tragediei grecești, cu ajutorul soundtrack-ului potrivit, menit parcă să faciliteze decalajul temporal și să aducă în actualitate patosul pe care cu greu îl mai înțelegem astăzi atunci când citim Eschil, Sofocle sau Euripide (asta dacă îi citim). 
M-am simțit norocoasă pentru fiecare moment, să pot trăi durerea deodată cu personajele, să le pot recunoaște treptat, să înțeleg ce a însemnat tragedia Hecubei sau nebunia lui Oreste. 

Cineva îmi spusese mai demult că nu poți înțelege o tragedie grecească până nu vezi reprezentarea uneia. Acum e ca și cum aș fi tr…

Ce se votează azi?

Nu știu dacă este neapărat o perioadă a întrebărilor retorice, dar politica universității și a multor oameni care fac parte din ea mă face să îmi compun, la rândul meu, o adevărată dialectică de reproșuri. Nici n-ar fi îndeajuns tradiționalul „ca la noi la nimeni”, pentru că ar diminua considerabil nuanțele situației. 

Dacă acum 2 zile am dat coate încoace și încolo ca să ne prezentăm în fața lui MV LLosa, ieri am „îmbrâncit” studenți ca la război pe calea prăpăstioasă care ducea către urnele de vot. Și ce cale anevoioasă s-a dovedit a fi, dacă numai 2% din studenții UBB-ului au reușit s-o parcurgă. 
M-am întâlnit ieri cu cetățeni turmentați a la Caragiale, care întrebau de prin toate părțile „eu cu cine votez?”, ca mai apoi să renunțe la a mai afla ce-i cu oamenii trecuți pe afișe și rămâneau doar în ipostaza de „turmentați”. Cetățeanul din UBB a avut ieri de votat pentru Senatul Universității, unde rămăseseră șase posturi libere. Nu mă întrebați cum se promovează, de obicei, astfel de…

Pentru cine a venit de fapt Llosa la Cluj?

Asta e întrebarea pe care mi-am pus-o astăzi, pe la amiază, atunci când ar fi trebuit să mă aflu în sala Eminescu, în fața căreia așteptam de la 10:30 împreună cu colegii mei. Nu vreau să detaliez foarte mult uimirea cu care am primit vestea că studenții nu au voie să intre în amfiteatrul în care urma să se poarte dialogul. Astăzi nu s-au dat invitații printate, ca pentru ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa de ieri, ci aici statutul a facilitat intrarea în sală. 
Poate că cel mai deranjant aspect a fost că întreg grupul care încerca să intre era oarecum violentat de cele două doamne care păzeau intrarea și ne redirecționau ca pe o turmă către cele două locuri în care s-au amenajat ecranele. Bineînțeles, diverse persoane au intrat și cu 5-10 minute înainte să înceapă, însă era încă vorba de statut. 
Mai straniu a fost sentimentul că ești efectiv alungat dintr-un spațiu în care revii aproape săptămânal la cursuri, iar universitatea îți spune în mod direct că acum nu a…