moartea crește viață în pântece


iubirea mea
stă într-o casă de sticlă
în patul căreia dorm
schelete

inimile pe care le țin în mână
nu pot sparge diferența dintre
viață și moarte
acolo reflexele
pătrund cu de-a sila

uite-te
scheletele fac mereu dragoste
și-au clădit vase din măduva fiilor lor

în casa asta moartea crește viață în pântece
ca într-o fantezie de vară
scheletele n-au produs niciodată moarte

au crescut vegetație
în valuri
apoi au fumat-o
au detronat-o
i-au împletit părul
toată lumea o cresc
în afara pereților de sticlă

natura le crește uneori
copii în pântecul ei uriaș
și le desenează piele și sânge
după îi scuipă în lumea
organelor din beton armat

sculptarea interiorului
îi macină ani întregi
până la urmă
au mai lăsat suflete și inimi
unde n-au mai încăput.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller