Shame [2011]


      Personaj al anilor șaizeci. Pe scurt, acesta e sentimentul pe care ți-l dă Brandon atunci când termini de văzut filmul. Chiar el și-ar fi dorit să fi trăit în acea perioadă în care psihoticii și obsesivii erau mai ușor de acceptat. Acum lumea se ascunde în spatele tehnologiei, la fel ca și el, adâncit în multitudinea de material pornografic care îi alimentează obsesia. Arată ca un remake al filmului American Psycho: el e un bărbat singur, de succes, cu marea diferență că aici singurul care suferă cu adevărat este Brandon. Un film care conține la fel de multă dramă pe cât sex.        
     Printre scenele de împlinire fizică, Brandon se confruntă cu temerile sale : singurătatea, lipsa de comunicare și fuga de angajament. Printre acestea, apare sora lui, Sissy, care îi tulbură modalitatea de a trăi, încercând să comunice cu el și să-l învețe să aprecieze ideea de familie. Sissy încearcă să îi demonstreze că ei sunt mai asemănători decât vrea el să recunoască, fapt dovedit de plecarea amândurora de acasă de tineri, din cauza copilăriei-problemă. Sissy nu este mai echilibrată decât fratele ei, însă își dă seama că singurătatea nu va reuși să îmbunătățească situația, ceea ce încearcă să-l facă și pe acesta să înțeleagă.
            Într-un moment de mânie, rușinat de faptul că Sissy îl surprinde masturbându-se în baie și îi vede materialul pornografic pe computer, aruncă absolut toate revistele, împreună cu computerul, la gunoi.
            Practic, de aceea încearcă Brandon să evite contactul social prelungit. Pe de o parte pentru că nu îi face față, dar pe de altă parte pentru că se teme că ceilalți îi vor descoperi obsesia. De aceea nu acceptă ca sora lui să locuiască cu el. Asta se observă și în atitudinea nesigură pe care o are atunci când iese cu Marianne, colega lui de serviciu. Îi este greu să se deschidă, să se implice într-o relație, ba chiar se abține de la a merge cu ea din prima seară să facă sex. Nici la o întâlnire ulterioară cu ea nu poate.
            My pain is constant and sharp, and I do not hope for a better world for anyone. In fact, I want my pain to be inflicted on others, and no one to escape. My punishment continues to elude me. My confession has meant nothing." , spune Bateman în American Psycho. El reușește astfel să se elibereze de durerea care îl domină, ceea ce Brandon nu știe cum să facă. Până la urmă, finalul e deschis: nu ni se dezvăluie dacă Brandon o va mai urmări pe femeia care flirtează cu el din priviri în metrou. Putem ghici însă noi asta…
             Nota: 9,5/10.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller