Titanic Vals (teatru)

           În timp ce o mare parte dintre clujeni au ales TIFF-ul astăzi, am preferat să merg, la invitația unui prieten, Radu,  la o piesă de teatru pe care a pus-o în scenă alături de colegii săi la Auditorium Maximum. Trebuie s-o spun, a fost o interpretare absolut deosebită, care mi-a readus în vedere frumusețea umorului pur românesc.
În interpretarea studenților de an III de la Comunicare și Relații Publice, sub conducerea lect. dr. Cristian Radu, am urmărit o piesă a cărei vechime de 80 ani nu se resimte, datorită personajelor care reprezintă lăcomia, ipocrizia, materialismul și superficialitatea la fel de mult precum în prezent.
          Tudor Mușatescu sugerează că încrederea în adevăratele valori e cea care îți va aduce fericirea, într-un final, deși singurele personajele care se mențin integre sunt Gena și Spirache, care nu reușesc să fie pervertite de defectele familiei. Spirache reușește să devină „cineva” prin însăși sinceritatea lui. El este singurul care cunoaște toate secretele, ba chiar falsifică un testament pentru a-și reîntregi familia. Deși fiecare membru al familiei îl consideră în parte „moale”, lipsit de tăria de a evolua pe plan financiar sau politic, el este cel care va manevra cu inteligență acțiunile tuturor din umbră, ocupându-se ca destinul fiecărui membru să fie unul fericit.
          Per total, toate aluziile făcute la moravurile societății te fac să râzi, știind cât de bine se pliază sistemului actual, în care fiecare dintre noi purtăm mai multe fațete pe care le schimbăm în funcție de circumstanțe. Mai ales când ne legăm de lucruri mărunte, care ne aduc satisfacții de moment. E ceea ce încearcă să facă întreaga familie a lui Spirache, în timp ce acesta încearcă să tragă un semnal de alarmă. E frumos că piesa are acel final fericit, în care fiecare obține ceea ce își dorește. Iar tabloul fericit al familiei unite pare să se concretizeze.
          Aș mai vedea-o iar și iar. Pentru că m-a ajutat să mă deconectez din cotidian, să pot face haz de necaz, să râd de defectele care, poate, mă caracterizează și pe mine. Dar n-am să știu niciodată. Poate că voi afla la următoarea interpretare! Felicitări actorilor!
pagina evenimentului

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste