Agora

            Aflată sub ochiul critic al unui privitor de secol XXI, e foarte posibil ca filmul să producă un anume tip de surprindere. Însă în postura de a fi un minim cunoscător al raporturilor politice de secol IV, filmul anticipează încă din primele minute o posibilă derulare de evenimente, care de fapt va fi unul dintre cele două planuri importante ale sale. Ne aflăm într-un Egipt condus de puterea imperială romană, în urma acceptării creștinismului ca religie, care urma să concureze cu zeii vechiului panteon (Serapis), dar și cu puternica influență neoplatonică. 
            Conflictul major este cel al diferențelor dintre neoplatonism și creștinism, diferențe care vor genera în contextul filmului o atitudine cel puțin la fel de incisivă a creștinilor precum cea a romanilor față de ei până în timpul lui Constantin. Deși manifestările nu sunt atât de virulente inițial, „marginalizații” vor alege să lupte contra puterii politice, punând dorința de supremație pe seama reinterpretărilor forțate ale cuvintelor Bibliei. Își acordă în mod abuziv o autoritate de care se folosesc pentru a submina celelalte culte, în special cea a romanilor. 
           Acolo se încadrează Hipatia, recunoscută pentru studiile sale în matematică, astronomie și filosofie. Ea este „înțeleptul” cetății, sfătuitor permanent asupra deciziilor importante. În cadrul școlii la care predă se regăsesc și tineri care vor ocupa ulterior funcții importante, precum cea de episcop de Cirene sau cea de prefect al Alexandriei. Viața ascetică a Hipatiei, cât și inteligența ei superioară îi determină pe creștini să vadă din ea un dușman, pentru crezul neoplatonic la care ea nu poate renunța. Cu atât mai mult cu cât creștinii văd în toată învățătura Antichității un pericol și distrug mare parte din biblioteca Alexandriei. 
          Într-un moment în care principalul propovăduitor al creștinilor, Ammonius (după ce aruncă cu o piatră în prefectul Orestes ), este ucis, în paralel cu refuzul prefectului de a accepta acuzațiile aduse Hipatiei, conflictul se declanșează în mod violent, iar puterea este răsturnată. Hipatia este capturată și omorâtă de creștini precum o vrăjitoare. 
          Din punct de vedere ideologic, apare în film o răsturnare de situație față de cea cunoscută în canonul tradițional, iar creștinii devin persecutori ai celor care i-au persecutat în trecut, începându-și astfel expansiunea rapidă. Dacă acțiunea s-ar fi desfășurat în Roma secolului IV, oare s-ar fi putut observa ceea ce se întâmplă cu cultul lui Serapis și cu neoplatonismul la fel de pregnant și cu mithraismul? Deși înveninarea profundă a creștinilor poate fi un efect al ateismului regizorului, corelată cu tendința generală de a-i portretiza ca fiind fanatici, ignoranți și fundamentaliști, după părerea prof. dr. Irina A. Artemi, doctor în teologie la Universitatea din Atena. Și Ammonius este un personaj construit hiperbolic. Creștinii nu sunt cunoscuți ca având tendința de a impresiona pe ceilalți prin intermediul unor miracole. 
           Dramatismul filmului este redat, desigur, de intenția regizorului de a portretiza evenimentele istorice într-un mod oarecum distorsionat. Hipatia nu era nicidecum disprețuită de episcopul Ciril, așa cum apare în partea a doua a filmului. Ba chiar se pare că ar fi fost admirată pentru preocupările ei științifice. Ba chiar și în pasajul lecturat în cadrul fostei biblioteci, transformată în biserică, regăsit în Epistola lui Pavel către Timotei, se regăsesc multe din trăsăturile ascetismului pe care îl afișa deja Hipatia. 
          Oricum, indiferent de faptele istorice care nu sunt respectate (și este de la sine înțeles să fie așa într-o interpretare ficțională), filmul reprezintă o experiență deosebită, care ne reaprinde speranța că inovația și știința pot fi zguduitoare pentru o societate, iar că filosofia poate reprezenta la fel de bine un crez susținut cu îndârjire. Dacă vreți, Hipatia este un exemplu general valabil. 
          Mai jos găsiți și alte nepotriviri istorice regăsite de prof. dr. Irina A. Artemi în Agora. Și vizionare plăcută! historical inaccuracies

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

poem de dragoste