Postări

Se afișează postări din 2012

moartea crește viață în pântece

iubirea mea stă într-o casă de sticlă în patul căreia dorm schelete
inimile pe care le țin în mână nu pot sparge diferența dintre viață și moarte acolo reflexele pătrund cu de-a sila
uite-te scheletele fac mereu dragoste și-au clădit vase din măduva fiilor lor
în casa asta moartea crește viață în pântece ca într-o fantezie de vară scheletele n-au produs niciodată moarte
au crescut vegetație în valuri apoi au fumat-o au detronat-o i-au împletit părul toată lumea o cresc în afara pereților de sticlă
natura le crește uneori copii în pântecul ei uriaș și le desenează piele și sânge după îi scuipă în lumea organelor din beton armat
sculptarea interiorului îi macină ani întregi până la urmă au mai lăsat suflete și inimi unde n-au mai încăput.


Wahnsinn

de ieri lumea nu mai vrea să își spună pe nume își neagă flămând insistența spectrală
lumea e nebună face dragoste cu oricine copiii ei umblă goi se culcă în praf se sărută se joacă întind mâna după mâncarea omului se adună în afară de viață știu tot ce trebuie să facă
pe una din străzile pavate stă mereu întinsă ca o târfă cu sânii dezgoliți își strigă neputința e un om care nu o vrea care vrea să fie außer diese Welt
nu e rău mai bine stai ca ultimul prost să nu vezi pe unde cazi în canalele ei pestilențiale orice Ausweis ai zice că e mai bun decât… asta dacă „asta” nu ar fi tot ce poți să ai de fapt.

Shame [2011]

Imagine
Personaj al anilor șaizeci. Pe scurt, acesta e sentimentul pe care ți-l dă Brandon atunci când termini de văzut filmul. Chiar el și-ar fi dorit să fi trăit în acea perioadă în care psihoticii și obsesivii erau mai ușor de acceptat. Acum lumea se ascunde în spatele tehnologiei, la fel ca și el, adâncit în multitudinea de material pornografic care îi alimentează obsesia. Arată ca un remake al filmului American Psycho: el e un bărbat singur, de succes, cu marea diferență că aici singurul care suferă cu adevărat este Brandon. Un film care conține la fel de multă dramă pe cât sex.              Printre scenele de împlinire fizică, Brandon se confruntă cu temerile sale : singurătatea, lipsa de comunicare și fuga de angajament. Printre acestea, apare sora lui, Sissy, care îi tulbură modalitatea de a trăi, încercând să comunice cu el și să-l învețe să aprecieze ideea de familie. Sissy încearcă să îi demonstreze că ei sunt mai asemănători decât vrea el să recunoască, fapt dovedit de plecar…

To be or not to be a copycat – despre cum preferă studentul român să ignore respectul

Dovezile de cum omul a început să devină un adevărat „copycat” se descoperă din ce în ce mai mult în cadrul universităților românești; asta ca să nu mai vorbim despre școli, în care fiecare referat este un adevărat amalgam de de copy-paste din diverse surse de pe internet. Nici măcar inspirația din cărți nu mai este viabilă. În acest mod se susțin și examenele. Ai spune că acolo se verifică, pe lângă ansamblul de cunoștințe dobândite, un minim de originalitate în utilizarea informației, precum și modul tău personal de percepție asupra subiectului. Asta începe să nu se mai întrevadă în aceste situații, fiind mai importantă simpla redare a informațiilor așa cum au fost ele structurate în cadrul cursului.                Am constatat astfel că atunci când se solicită altceva din partea celui evaluat, fie el student sau elev, nu poate face față provocării de a prelucra informația în modul în care i se cere, pentru că nu este obișnuit să lucreze astfel. Asta poate începe de la simpla ref…

Olimpiada revenirii

Se pare că în mai puțin de 2 ani vom avea parte de cea mai competitivă Olimpiadă a sporturilor de iarnă. Cel puțin așa se anunță din partea patinajului artistic. După ce a cucerit șapte titluri europene, se pare că anul următor, la europenele de la Zagreb, se întoarce în forță Evgeni Plushenko. Surprinzător, reprezentantul Rusiei nu revine doar pentru atât. Europenele și naționalele vor fi un fel de „antrenamente” pentru marele eveniment la care țintește campionul rus, cel pe care l-a ratat în 2010 din cauza performanței surprinzătoare a  americanului Evan Lysacek. Se pare că acesta a găsit forța necesară pentru a concura în continuare, mai ales pentru a-și lua revanșa.        Dar rusul nu e singurul care și-a propus să revină în 2014. Campionul olimpic en titre se pregătește pentru a-și apăra titlul la Sochi. Desigur, gurile rele spun că revenirea este la fel de suspectă ca și modul în care a obținut americanul titlul olimpic. Acum el doar ar spera ca minunea să se întâmple din no…

Lars Saabye Christensen - Beatles

Imagine
M-am gândit mult cum aș putea să rezum impresia pe care mi-a generat-o Beatles. Pe scurt, aș putea-o considera o carte a evoluției fizice, alături de care se manifestă în paralel o involuție psihică. Nu are atât de mult legătură cu trupa Beatles așa cum ar părea, deși muzica produsă de John Lennon și Jim Morrison a fost ceea ce l-a determinat pe Christensen să înceapă să scrie. Muzica lor îi fascinează, într-adevăr pe protagoniști, însă m-aș fi așteptat ca ea să provoace în interiorul lor o revoluție, să îi determine să se îndrepte către un anumit țel. Deși au, pentru o scurtă perioadă, intenția de a forma o trupă, The Snafus, întocmai după modelul idolilor lor, renunță pe măsură ce încep să se despartă către licee diferite, iubite, încercări de a găsi o cale de urmat potrivită.         De undeva din jurul lor, lumea îi atrage totuși către băutură și droguri, iar cei 4 trec, de cele mai multe ori împreună, printr-o adolescență tumultoasă. S-ar putea pune totul pe seama familiilo…

În speranța salvării constituției studenților

Au trecut doar 3 zile de la cea mai recentă ședință de Senat în care ne-am fi așteptat la votarea Statutului și implicit la impunerea unui sistem dictatorial prin adoptarea unor prevederi care nu sunt conforme cu ce marea majoritate dintre noi am considera ca fiind un sistem democratic. Din fericire, mesajul pe care am vrut să îl transmitem a ajuns la urechile multora și a fost receptat corespunzător. 
          Sper că așteptarea până în septembrie ne va permite să observăm ecoul strigătului către dreptate, când următoarea ședință de Senat va decide soarta acestui document. Din experiența dezbaterii și a elaborării de amendamente, mi-am dat seama cum există o minoritate a celor care sunt dispuși să renunțe la confortul lor asociat cu rutina. Am constatat că nu este o condiție necesară să fii voluntar, membru ONG sau student reprezentant pentru a fi informat. Dar studenții întorc spatele implicării în ceea ce privește actul care le reglementează drepturile și obligațiile, cum marea ma…

Evangheliștii (2006)

Imagine
Alina Mungiu-Pippidi a surprins cu o piesă extraordinară, care a suferit numeroase amânări până la punerea ei în scenă, pentru că deranja societatea prin modul în care transpunea în ficțiune un subiect de factură religioasă. E o vină pe care o dăm pe binecunoscutul pharmakos care a fost cenzura comunistă. De fapt, nu garantează nimeni că acum receptivitatea publicului ar fi mai mare decât atunci. Alina Mungiu recunoaște într-un interviu frustrarea pe care o avea când vedea cum piese pe care ea nu le considera de aceeași calitate precum Evangheliștii ajungeau mult mai ușor la public.
             Regretul meu este lipsa de încredere pe care o constați atunci când te raportezi la piesă venind cu prejudecăți obstrucționiste (în termenii lui Hans G. Gadamer), justificate doar de contextul social sau religios. Nu poți să îi atribui veridicitate sau să specifici cine are dreptul să îi acorde această calitate în afara cititorului. Despre o invalidare din punct de vedere estetic nic…

Titanic Vals (teatru)

Imagine
În timp ce o mare parte dintre clujeni au ales TIFF-ul astăzi, am preferat să merg, la invitația unui prieten, Radu,  la o piesă de teatru pe care a pus-o în scenă alături de colegii săi la Auditorium Maximum. Trebuie s-o spun, a fost o interpretare absolut deosebită, care mi-a readus în vedere frumusețea umorului pur românesc.
În interpretarea studenților de an III de la Comunicare și Relații Publice, sub conducerea lect. dr. Cristian Radu, am urmărit o piesă a cărei vechime de 80 ani nu se resimte, datorită personajelor care reprezintă lăcomia, ipocrizia, materialismul și superficialitatea la fel de mult precum în prezent.
          Tudor Mușatescu sugerează că încrederea în adevăratele valori e cea care îți va aduce fericirea, într-un final, deși singurele personajele care se mențin integre sunt Gena și Spirache, care nu reușesc să fie pervertite de defectele familiei. Spirache reușește să devină „cineva” prin însăși sinceritatea lui. El este singurul care cunoaște toate…

Dark Shadows (2012)

Imagine
Cea mai nouă producție a lui Tim Burton dovedește din plin caracterul său de secol XXI. O poveste comercializată în mod evident, păstrând mult prea puțin din nonconformismul pentru care este cunoscut regizorul. Desigur, vorbim de 2012, unde vampirii sunt amuzanți, iar vrăjitoarele par mai degrabă niște imitații ieftine ale puterii lor de altădată. E un cadru care începe foarte sobru (cu secolul XVIII nu se glumește, probabil) și încadrează familia Collins în tiparul oamenilor proaspăt îmbogățiți, după mutarea lor definitivă în Collinsport, un port din America care s-a dezvoltat spectaculos sub grija familiei. Barnabas crește la Collinwood, conacul familiei (cu un aer care îți aduce aminte de Northanger Abbey). În tinerețe are o relație pasională cu Angelique, care se dovedește a fi o vrăjitoare, iar la momentul în care el mărturisește că nu o iubește, ea îi omoară iubita și îl transformă în vampir. Spectrul iubitei va reveni sub forma Victoriei, care vine la Collinwood ca guvernantă a…

Agora

Imagine
Aflată sub ochiul critic al unui privitor de secol XXI, e foarte posibil ca filmul să producă un anume tip de surprindere. Însă în postura de a fi un minim cunoscător al raporturilor politice de secol IV, filmul anticipează încă din primele minute o posibilă derulare de evenimente, care de fapt va fi unul dintre cele două planuri importante ale sale. Ne aflăm într-un Egipt condus de puterea imperială romană, în urma acceptării creștinismului ca religie, care urma să concureze cu zeii vechiului panteon (Serapis), dar și cu puternica influență neoplatonică. 
            Conflictul major este cel al diferențelor dintre neoplatonism și creștinism, diferențe care vor genera în contextul filmului o atitudine cel puțin la fel de incisivă a creștinilor precum cea a romanilor față de ei până în timpul lui Constantin. Deși manifestările nu sunt atât de virulente inițial, „marginalizații” vor alege să lupte contra puterii politice, punând dorința de supremație pe seama reinterpretăril…

Spring Scent

Dacă ar fi fost un cuvânt bun pentru o stare de bine, cred că el ar fi ieșit dintr-un tren în gară, într-o zi frumoasă de primăvară. Unde mirosul sălbatic al ierbii ar fi procurat în oricine albastrul spălăcit al cerului și senzația de arșiță din creier. Sunt din ce în ce mai mult întinsă pe o pajiște, de parcă toată lumea ar sta cu lejeritate sub pielea mea. Sunt lacomă. Mi-am cuprins arhisentimentalul și sunt, dintr-o dată, într-un fuleu inexplicabil. E ca și atunci când nimic nu te poate opri, bagi seamă. Ai mai spune câte ceva, dar nici nu e nevoie. E atât de mult dialog în vânt, că tu nici nu ești important acolo.             Ce să crezi... este un taxi la colț de stradă care ți-a făcut semn să te urci. De unde să fi știut că tu l-ai vrut? Nu, cât de absurd ești... cum să nu mergi pe jos atunci când e atâta praf?

totalitate

(Flaviei)

spune-mi
că o găleată de mine
e mai bună decât o găleată de iaurt cu dulceață


diminețile tale
sunt și cafea sunt și iubire
sunt și eu
sunt și mai mult decât tot
oceanul din care ne luăm sarea
să o amestecăm
în viață.


ce poate fi mai bun decât tot?

TAKE FLOYD

Din capăt de lume, șoptit un răspuns la chemarea floyd-ului. În ce aș putea să am încredere? Totul începe ca un strigăt, titlul unei noi pagini de jurnal la care râvneai, dar care niciodată nu te satisface. Nu știu să scriu despre tine. E bine, pentru că nici eu nu te mai văd pe-aproape. Crezi în ceva aproape de obrazul tău. Cum e atingerea aia catifelată a covorului pe care te-ai întins aproape de fiecare dată după ce m-ai sărutat pe gât, pe sâni, pe linia coapsei? Poate e culoarea pe care o porți pe unghii cea care mă duce cu gândul la mare și la nisip. Este ceva ce îmi depășește capacitatea gentilă de a te iubi. Nu e ca și cum zilele ar fi mai puțin frumoase în inconștiența asta. Când ai încetat călătoria noastră?Te rog, nu mă mai întrerupe. Nu, vrei să mergi undeva unde eu nu vreau să merg cu tine. Ideea ta se termină brusc. Vrei mai mult decât ceea ce simt eu.Ceea ce crezi tu este, poate, mai bine decât aș fi spus-o. Nu, acum m-am plictisit să mai cred. Care este, oricum, problem…