Ismail Kadare - Palatul viselor


             Primul contact cu universul ficţional creat de Ismail Kadare a fost unul ieşit din comun, datorită stilului compoziţional pe care îl impune. Apropierea faţă de text nu este deloc una facilă, ea manifestându-se ca o decriptare a posibilelor sensuri. Pe parcursul volumului se menţine o impresie vagă, foarte puţin descriptivă.
            În nicio porţiune a textului, accentul nu este pus pe dezvoltarea acţiunii cu ajutorul abundenţei detaliilor. Sugestia la nivelul sentimentelor şi întâmplărilor deţine un rol mult mai important. Ea coordonează gândurile protagonistului şi le conferă un aer de mister. Actorii îşi maschează, de fapt, rolurile lor în construcţia evenimentelor, fiind simpli „funcţionari” ai unui mecanism totalitar, în care omul nu mai are validitate, el este un instrument necesar în manipularea şi eliminarea semenilor.
            În acest univers, accentul este pus pe Mark-Alem, care porneşte de la baza instituţiei Tabir Saray. Pe tot parcursul desfăşurării acţiunii, se dezvăluie lectorului sub forma unui martor inocent, un element a cărui importanţă se dovedeşte de fapt minoră în cadrul unui sistem care depăşeşte cu mult puterea de înţelegere a personajului. Nu este prezentat cu un anume set de calităţi şi valori, ci destinul lui pare vizibil marcat de provenienţa lui din vechea şi renumita familie a Qypriliilor. De fapt, această descendenţă îi va asigura implicarea în sistem şi ascensiunea facilă în cadrul acestuia, în urma unei serii de evenimente favorabile. Personajul rămâne unul enigmatic. Deşi pare copleşit de evenimente şi nu îşi ascunde surprinderea, manifestându-se ca un simplu pion, Mark-Alem nu îşi dezvăluie în totalitate caracterul. Personajul pare să ştie mai multe decât dezvăluie.
            În întregul volum accentul este pus pe influenţa personajului în Palatul Viselor. El este demonstraţia viabilă a unei ascensiuni fără efort, care face faţă aşteptărilor fără nicio ezitare, chiar şi în funcţia de director adjunct. Resimte, totuşi, că munca sa la Palat îi afectează psihicul, deşi pe parcurs senzaţia va dispărea. În acelaşi timp, istoria tumultoasă îi marchează cu adevărat destinul. Ascensiunea sa este contrabalansată de decăderea unchiului său Kurt, care este omorât prin decapitare, în urma interpretării unui vis în defavoarea sa. Sacrificiul lui Kurt este necesar pentru ca familia Qypriliilor să continue să reziste la fel de puternică, aşa cum este amintită de la întemeietorul său. Pentru a rezista podul pe care îl construise, fusese necesar un sacrificiu uman. Astfel Vizirul, celălalt unchi prezent constant în viaţa lui Mark-Alem, este conştient de iminenţa unui nou sacrificiu, fapt pentru care el nu face nimic să evite moartea lui Kurt. Contralovitura este de fapt un pretext pentru a-i elimina pe cei care erau responsabili de interpretarea visului, propulsându-l astfel pe Mark-Alem la conducerea mecanismului.
            Cu alte cuvinte, societatea este într-un con de umbră în faţa rivalităţilor şi a conflictelor de interese dintre Qyprilii şi Sultan. Este, de altfel, unul dintre cele mai actuale conflicte: cel din jurul puterii centrale, care generează noi şi noi mecanisme, pentru a controla mai intens pe toţi locuitorii Imperiului. Un singur lucru nu pare să se integreze în acest totalitarism: aparenta inocenţă a unuia dintre membrii acestui mecanism. 


http://www.libhumanitas.ro/palatul-viselor-humanitas-2007.html

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

VIS