Postări

Se afișează postări din septembrie, 2011

Ismail Kadare - Palatul viselor

Imagine
Primul contact cu universul ficţional creat de Ismail Kadare a fost unul ieşit din comun, datorită stilului compoziţional pe care îl impune. Apropierea faţă de text nu este deloc una facilă, ea manifestându-se ca o decriptare a posibilelor sensuri. Pe parcursul volumului se menţine o impresie vagă, foarte puţin descriptivă.             În nicio porţiune a textului, accentul nu este pus pe dezvoltarea acţiunii cu ajutorul abundenţei detaliilor. Sugestia la nivelul sentimentelor şi întâmplărilor deţine un rol mult mai important. Ea coordonează gândurile protagonistului şi le conferă un aer de mister. Actorii îşi maschează, de fapt, rolurile lor în construcţia evenimentelor, fiind simpli „funcţionari” ai unui mecanism totalitar, în care omul nu mai are validitate, el este un instrument necesar în manipularea şi eliminarea semenilor.             În acest univers, accentul este pus pe Mark-Alem, care porneşte de la baza instituţiei Tabir Saray. Pe tot parcursul desfăşurării ac…

Incubatorul de condeie.

Imagine
Vă propun un concurs pe ziua de astăzi. Între 19 septembrie şi 19 noiembrie. Asta pentru că promovează cultura şi scrisul. Vă las pe voi să intraţi pe site să vedeţi despre ce este vorba. Incubatorul de condeie

Hyperliteratura

Am mai debutat azi la ceva. Mi-am făcut un cont pe hyperliteratura şi acum m-au luat toate emoţiile. Mă aştept la cele mai dure comentarii. Ca să nu fiu prea blândă cu mine. Dar oricum, există şi multe speranţe în legătură cu concursul lor de debut. Chiar dacă nu va fi anul acesta...
P.S. Acum aş fi vrut şi eu să fiu la Colocviile Revistei Transilvania. Oare de ce nu m-am gândit mai devreme la asta?

Marc Levy – Unde eşti?

Imagine
Am auzit de Marc Levy de mai mult timp, dat fiind faptul că este recunoscut ca autor de bestselleruri. La recomandarea unei prietene, am lecturat cap-coadă volumul Unde eşti?, roman pe care l-am putut asemăna cu o drăguţă poveste de dragoste încă din primele pagini. Spun poveste pentru că autorul nu a reuşit să mă impresioneze prin descrieri. Mai mult, ele sunt destul de vagi şi permit poate mai multe interpretări decât m-aş fi aşteptat. Acţiunea este foarte potrivită pentru un film tipic hollywoodian. Poate de aceea cadrul ei trebuia să fie SUA, alegere pe care am constatat-o şi în stilul compoziţional al lui Marc Levy; profundă americanizare. Încă de la acest aspect am putut constata asemănările cu stilul din Enigma Otiliei. În primul rând, tranziţia de la balzacian la călinescian se produce aici sub forma franţuzesc-american. Apoi e întreaga poveste dintre Susan şi Philip, despărţiţi de faptul că niciunul nu şi-a putut alcătui un viitor fără cariera lui, dar alături de persoana iub…

José Saramago – Peştera

Imagine
Primul lucru pe care l-am aflat despre José Saramago a fost că este un deţinător al Premiului Nobel pentru anul 1998. Asta mi-a atras curiozitatea , desigur, încercând să descopăr în tehnica şi modalitatea sa de compoziţie aspecte demne de titulatura pe care o deţine. Peştera a fost cu adevărat o bună alegere. Cartea nu îţi suscită interesul într-un mod deosebit încă din primele pagini, ameninţând a fi monotonă şi a prezenta într-un mod resemnat viaţa personajelor. Poate din acest motiv conflictul latent este marcat în mod evident de existenţa lui Cipriano Algor, a fiicei sale Marta şi a ginerelui Marçal Gacho, triunghi care sugerează un nucleu puternic, impus la început prin relaţia dobândită prin căsătorie şi mai apoi dezvoltat prin intermediul schimbărilor survenite.             Viaţa iniţial imperturbabilă se desfăşoară într-un cadru rural, autohton, prezentat într-un mod general şi sugerând trecutul. Descrierea din primele pagini sugerează traversarea unui spaţiu de tranziţie, sub…

Lungmetraje la superlativ

Îmi place să fiu voluntar. Unde bun-gustul şi cultura sunt la ele acasă şi s-au hotărât să se exprime într-un cadru audio-video de excepţie. Probabil şcoala nu a mai fost niciodată atât de primitoare. Iar spectatorii au dat o replică pe măsură. I-au determinat pe voluntari să burduşească curtea cu scaune de prin şcoală, fiind răsplătiţi doar de faptul că au fost mai tot timpul ocupate. Mai ales după melancolia pieselor celor de la Grind 25 (pentru coveruri acustice, apelaţi la Răzvan Enciu). Lumea mai vine la filme. Am constatat că le place. Nu prea se împacă cu ploaia, de fapt. În schimb, ne-au urmat la Consiliul Judeţean şi au stat, cuminţi, la Constantin şi Elena. Mai puţini la The Edge Of Heaven; dar i-am înţeles, că şi noi eram obosiţi. Dar tot cântam pe la 2-3 dimineaţa pe stradă. După aia am stat la taclale până-n zori şi mai departe.
          Spotted: Elena şi Daniel, cu feţe suspect de obosite, ies la 6 şi ceva din Yannis înfulecând din sandwichuri.
            Nici nu ne-…

Casabil fest

Livia s-a dus într-o zi 
să-mi trimită începutul distanţei 
n-am crezut-o când mi-a vorbit în sârbă 
mi s-a părut absurdă 
de ce fata cu părul de foc 
vrea să fie bucureşteană 


 mă gândeam cum să mut mâine fest-ul la mine 
asta a fost până când ea a inventat lumea 
într-un pahar de apă 
şi furtuna într-un bol de frişcă 
 nu i-au trebuit decât 3 ore 
pentru ca valul să aducă 
autobuze cu prăjituri 
sar cât pot de mult în sus 
de atâta fericire 
s-a găsit cine să facă savarine casabile 


o rog să ia o ţigară 
fumul acesta îmi aduce visele acasă 
lasă îi spun 
mâine vom fi unde trebuie să fim. 


mulţumiri Liviei, lui Alex Lungu şi Mădălinei

Prolog

Imagine
Mă simt atât de vie de când am deschis blogul! Poate o mică atenţie ici-colo nu ar strica şi pentru mine.
Datorită Ioanei Stanciu am înţeles şi eu de ce îmi place atât de mult. Paharul sus pentru Frida Kahlo şi pictura "Lo Que el Agua Me Dio" (1938)