Porturi

porturi.
din care vin şi pleacă
nebunii ca la spital
fiecare cu nevoile lui personale –
fiecare
rupe pâinea de la gura celuilalt
şi o înghite până în suflet
iar apoi
sute de elucubraţii
sosesc debordant
pe vasul pe care el
l-a mutat pe limba sa.

printre dinţii lui stau eu;
treptat, ca un parazit imbecil de pământ
îmi încleştez sute de picioare în smalţ
şi cu zeci de ochi urmăresc mâncarea
pe care o atrag în cele trei guri ale mele
iar simplu de tot
înghit şi diger
câteva fărâme de pâine a dezamăgirii
cu un gust amar care mă forţează
să regurgitez în salivă
câteva resturi.
printre ele,
se scurg în gâtlejul lui
fragmente de cuvinte
care provoacă bipedului
un ulcer celebral crunt...

seara
porturi.
fiecare cu farul lui
aduce şi expulzează nebunii
ca la spital.
fiecare cu suta lui de vase
care se transferă de la o limbă la alta.
fiecare
rupe cuvântul de la gura celuilalt –
fiecare cu ulcerul său personal.



[chiar daca e scrisa de ceva timp, mi-am facut curaj sa o public abia acum :)]

Comentarii

  1. wow.
    draga mea, e un poem extraordinar!
    eşti genială!

    mi-e dor......... tare tare mult!
    :((((

    diana

    RăspundețiȘtergere
  2. iti multumesc tare mult, ma bucur ca ti-a placut! :*

    si mie mi-e dor de toata lumea. ieri le-am scris un mail doamnei Partolesi doamnei Armasu. le-am urat toate cele bune. poate cartile dumnealor reusesc sa ajunga la mine.

    RăspundețiȘtergere
  3. aww. n-am mai scris pe saracutul blog de un secol. dar de abia astept sa treaca admiterea asta si sa vina luna august sa mai ies la pozat, sa mai pun mana pe-o carte buna. te pup. :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller