Postări

Se afișează postări din aprilie, 2011

Porturi

porturi.
din care vin şi pleacă
nebunii ca la spital
fiecare cu nevoile lui personale –
fiecare
rupe pâinea de la gura celuilalt
şi o înghite până în suflet
iar apoi
sute de elucubraţii
sosesc debordant
pe vasul pe care el
l-a mutat pe limba sa.

printre dinţii lui stau eu;
treptat, ca un parazit imbecil de pământ
îmi încleştez sute de picioare în smalţ
şi cu zeci de ochi urmăresc mâncarea
pe care o atrag în cele trei guri ale mele
iar simplu de tot
înghit şi diger
câteva fărâme de pâine a dezamăgirii
cu un gust amar care mă forţează
să regurgitez în salivă
câteva resturi.
printre ele,
se scurg în gâtlejul lui
fragmente de cuvinte
care provoacă bipedului
un ulcer celebral crunt...

seara
porturi.
fiecare cu farul lui
aduce şi expulzează nebunii
ca la spital.
fiecare cu suta lui de vase
care se transferă de la o limbă la alta.
fiecare
rupe cuvântul de la gura celuilalt –
fiecare cu ulcerul său personal.



[chiar daca e scrisa de ceva timp, mi-am facut curaj sa o public abia acum :)]

Fix Alert

Imagine
După mult timp, am reuşit să mă uit la un film. Nu sunt mulţumită că a durat atât de mult timp. Dar nu regret. Parcă am rămas fără un pantof. Nu ştiu, simt câteva click-uri direct în creier. E de vină el. Cu tot cu filmul lui. Fix.Alert. Ce-mi place! Ceva puzzle pe ici pe colo, detaliile lui în ochii mei. Detaliile tuturor în ochii mei şi cât mai puţină vorbă. Exact de filmul ăsta aveam nevoie acum. E exact starea mea. Mă menţine acolo vie, mai vie decât mă aşteptam. Începutul semăna a moarte. Nu era de fapt. Şi nici după gloanţe nu era mai multă moarte. Toate ţigările aveau fum la un loc cât fumul uneia de-a lui. Era un plan. De zece ori mai bun. Dar dă greş. Moare. E foarte bine că a murit. Aşa a putut avea faţa aceea surprinsă. Altfel nu. Nu mai scapă decât ochii băiatului. Care fug să acopere ochii mei. Abia acum e finalul!

Pentru o zi mohorata... macar melodii de calitate.

Imagine