Postări

Se afișează postări din 2011

ARTileria

Marți seara, obosită după o serie de cursuri împrăștiate de-a lungul întregii zile, am hotărât să nu alegem drumul constant către cămin, ci să ne oprim la Casa Tranzit, pe strada Barițiu nr. 16, unde asociația ARTileria împlinea un an de existență și pregătise o ediție specială a serii de caricaturi și portrete.
          Atmosfera era una extrem de plăcută, un fel de cadru boem, în care orice artist profesionist sau unul în devenire s-ar fi simțit în largul său. Acest sentiment a fost dat și de cercul în care s-au încadrat diverși tineri, mai mult sau mai puțin amatori, care au urmat exemplul studenților de la UAD și au avut parte de o sesiune de creație, motivați fiind de pasiunea lor, de provocarea de a avea în față două modele total necunoscute, dar și de premiile oferite de asociație.
          Participanții mi s-au părut foarte receptivi, atenți la ceea ce se întâmplă în jur și dornici de socializare. Cu siguranță experiența a fost inedită. E foarte frumos să îți perm…

Ismail Kadare - Palatul viselor

Imagine
Primul contact cu universul ficţional creat de Ismail Kadare a fost unul ieşit din comun, datorită stilului compoziţional pe care îl impune. Apropierea faţă de text nu este deloc una facilă, ea manifestându-se ca o decriptare a posibilelor sensuri. Pe parcursul volumului se menţine o impresie vagă, foarte puţin descriptivă.             În nicio porţiune a textului, accentul nu este pus pe dezvoltarea acţiunii cu ajutorul abundenţei detaliilor. Sugestia la nivelul sentimentelor şi întâmplărilor deţine un rol mult mai important. Ea coordonează gândurile protagonistului şi le conferă un aer de mister. Actorii îşi maschează, de fapt, rolurile lor în construcţia evenimentelor, fiind simpli „funcţionari” ai unui mecanism totalitar, în care omul nu mai are validitate, el este un instrument necesar în manipularea şi eliminarea semenilor.             În acest univers, accentul este pus pe Mark-Alem, care porneşte de la baza instituţiei Tabir Saray. Pe tot parcursul desfăşurării ac…

Incubatorul de condeie.

Imagine
Vă propun un concurs pe ziua de astăzi. Între 19 septembrie şi 19 noiembrie. Asta pentru că promovează cultura şi scrisul. Vă las pe voi să intraţi pe site să vedeţi despre ce este vorba. Incubatorul de condeie

Hyperliteratura

Am mai debutat azi la ceva. Mi-am făcut un cont pe hyperliteratura şi acum m-au luat toate emoţiile. Mă aştept la cele mai dure comentarii. Ca să nu fiu prea blândă cu mine. Dar oricum, există şi multe speranţe în legătură cu concursul lor de debut. Chiar dacă nu va fi anul acesta...
P.S. Acum aş fi vrut şi eu să fiu la Colocviile Revistei Transilvania. Oare de ce nu m-am gândit mai devreme la asta?

Marc Levy – Unde eşti?

Imagine
Am auzit de Marc Levy de mai mult timp, dat fiind faptul că este recunoscut ca autor de bestselleruri. La recomandarea unei prietene, am lecturat cap-coadă volumul Unde eşti?, roman pe care l-am putut asemăna cu o drăguţă poveste de dragoste încă din primele pagini. Spun poveste pentru că autorul nu a reuşit să mă impresioneze prin descrieri. Mai mult, ele sunt destul de vagi şi permit poate mai multe interpretări decât m-aş fi aşteptat. Acţiunea este foarte potrivită pentru un film tipic hollywoodian. Poate de aceea cadrul ei trebuia să fie SUA, alegere pe care am constatat-o şi în stilul compoziţional al lui Marc Levy; profundă americanizare. Încă de la acest aspect am putut constata asemănările cu stilul din Enigma Otiliei. În primul rând, tranziţia de la balzacian la călinescian se produce aici sub forma franţuzesc-american. Apoi e întreaga poveste dintre Susan şi Philip, despărţiţi de faptul că niciunul nu şi-a putut alcătui un viitor fără cariera lui, dar alături de persoana iub…

José Saramago – Peştera

Imagine
Primul lucru pe care l-am aflat despre José Saramago a fost că este un deţinător al Premiului Nobel pentru anul 1998. Asta mi-a atras curiozitatea , desigur, încercând să descopăr în tehnica şi modalitatea sa de compoziţie aspecte demne de titulatura pe care o deţine. Peştera a fost cu adevărat o bună alegere. Cartea nu îţi suscită interesul într-un mod deosebit încă din primele pagini, ameninţând a fi monotonă şi a prezenta într-un mod resemnat viaţa personajelor. Poate din acest motiv conflictul latent este marcat în mod evident de existenţa lui Cipriano Algor, a fiicei sale Marta şi a ginerelui Marçal Gacho, triunghi care sugerează un nucleu puternic, impus la început prin relaţia dobândită prin căsătorie şi mai apoi dezvoltat prin intermediul schimbărilor survenite.             Viaţa iniţial imperturbabilă se desfăşoară într-un cadru rural, autohton, prezentat într-un mod general şi sugerând trecutul. Descrierea din primele pagini sugerează traversarea unui spaţiu de tranziţie, sub…

Lungmetraje la superlativ

Îmi place să fiu voluntar. Unde bun-gustul şi cultura sunt la ele acasă şi s-au hotărât să se exprime într-un cadru audio-video de excepţie. Probabil şcoala nu a mai fost niciodată atât de primitoare. Iar spectatorii au dat o replică pe măsură. I-au determinat pe voluntari să burduşească curtea cu scaune de prin şcoală, fiind răsplătiţi doar de faptul că au fost mai tot timpul ocupate. Mai ales după melancolia pieselor celor de la Grind 25 (pentru coveruri acustice, apelaţi la Răzvan Enciu). Lumea mai vine la filme. Am constatat că le place. Nu prea se împacă cu ploaia, de fapt. În schimb, ne-au urmat la Consiliul Judeţean şi au stat, cuminţi, la Constantin şi Elena. Mai puţini la The Edge Of Heaven; dar i-am înţeles, că şi noi eram obosiţi. Dar tot cântam pe la 2-3 dimineaţa pe stradă. După aia am stat la taclale până-n zori şi mai departe.
          Spotted: Elena şi Daniel, cu feţe suspect de obosite, ies la 6 şi ceva din Yannis înfulecând din sandwichuri.
            Nici nu ne-…

Casabil fest

Livia s-a dus într-o zi 
să-mi trimită începutul distanţei 
n-am crezut-o când mi-a vorbit în sârbă 
mi s-a părut absurdă 
de ce fata cu părul de foc 
vrea să fie bucureşteană 


 mă gândeam cum să mut mâine fest-ul la mine 
asta a fost până când ea a inventat lumea 
într-un pahar de apă 
şi furtuna într-un bol de frişcă 
 nu i-au trebuit decât 3 ore 
pentru ca valul să aducă 
autobuze cu prăjituri 
sar cât pot de mult în sus 
de atâta fericire 
s-a găsit cine să facă savarine casabile 


o rog să ia o ţigară 
fumul acesta îmi aduce visele acasă 
lasă îi spun 
mâine vom fi unde trebuie să fim. 


mulţumiri Liviei, lui Alex Lungu şi Mădălinei

Prolog

Imagine
Mă simt atât de vie de când am deschis blogul! Poate o mică atenţie ici-colo nu ar strica şi pentru mine.
Datorită Ioanei Stanciu am înţeles şi eu de ce îmi place atât de mult. Paharul sus pentru Frida Kahlo şi pictura "Lo Que el Agua Me Dio" (1938)



Ismail Kadare – Palatul viselor

Imagine
La primul contact cu universul ficţional creat de Ismail Kadar, impresia a fost una vagă, foarte puţin descriptivă, care se menţine pe tot parcursul volumului. Nicăieri exprimarea nu abundă în detalii, sugestia întâmplărilor părând să aibă un rol mult mai important. Actorii îşi maschează, de fapt, rolurile lor în construcţia evenimentelor, fiind simpli „funcţionari” în universul ficţional. Ceea ce de fapt şi este Mark-Alem în cadrul marii instituţii Tabir Saray [Palatul Viselor]. Pe tot parcursul desfăşurării acţiunii, se dezvăluie lectorului sub forma unui martor inocent, un element a cărui importanţă se dovedeşte de fapt minoră în cadrul unui sistem care se ridică mult deasupra puterilor sale. Ca descendent al Qypriliilor, este implicat în sistem prin avantajele pe care le va obţine în ascensiunea sa în Palat, rapidă şi fără să se fi declanşat în urma unui efort evident al personajului. De fapt, el pare copleşit de evenimente şi nu îşi ascunde deloc uimirea. Oare să fi fost cu adevă…

Filmul de Piatra 2.0 – Best of

Imagine
Ediţia care a umplut teatrul pentru patru zile de filme de calitate a adus pietrenilor o nouă şansă de a vedea cele mai bune scurtmetraje, de această dată în aer liber, într-un cadru numai bun pentru toate gusturile. Practic, noi am dat startul zilelor oraşului, dar asta e mai puţin important. Mi-ar plăcea să ştiu că lumea s-a distrat, ceea ce pot să deduc din faptul că au rămas ceva spectatori până la final. Mai ales pentru că am avut şi folk în deschidere. Ce putea fi mai bun de atât pentru o seară de joi?
Oricum, în prim plan am fost tot noi, voluntarii. Chiar dacă nu toată lumea ştie asta. Ne-am asigurat ca toate scaunele să fie utilizabile. Şi a fost o satisfacţie destul de mare să vedem cât de multe au fost ocupate! Şi pe parcursul proiecţiilor nu am stat degeaba, desigur. Meritam şi noi o răcoreală. Sau… ceva şofat. :D unii ceva mai curajoşi au ajuns pe la ciocan. Eu doar i-am privit de pe margine. E ceva ce nu aş încerca prea curând. Mi-a ajuns învârteala de a doua zi din Chaos…

7 lucruri random despre mine

Pentru că i-am promis Liubei că pun leapşa asta şi pentru că ea e un premiu pentru mine :D

mă stresează BAC-ul
sunt o leneşă
vreau timp să scriu poezii
mi-e dor să citesc o carte
liniştea e un lucru bun
vreau să locuiesc în Germania
îmi vreau prietenii înapoi...

trebuie să i-o dau Dianei
mulţumesc, Liuba!!!

Filmul de Piatra printre hogaşişti.

Dacă tot ne pregătim pentru un regal al filmelor câştigătoare de la ediţia 2.0 a festivalul de film scurt Filmul de Piatra, este important de amintit contribuţia elevilor de la Hogaş la buna desfăşurare a festivalului, la toate ediţiile sale. Dacă la prima ediţie s-au remarcat Teona Burlacu şi Răzvan Enciu, deja de la ediţia 1.5 participarea celor din Hogaş a fost mult mai numeroasă. Ca să nu mai spun că printre organizatori se numără absolvenţi ai liceului nostru. În principiu, voluntarii au fost următorii: Elena Rusu, Ioana Popovici (12E), Mădălina Grasu (12F), Livia Marcoci (12D), Răzvan Enciu (10A), Teona Burlacu (11A). Pentru că suntem consecvenţi, nu am renunţat să participăm şi la ediţia 2.0, de câstigătorii căreia ne vom bucura în curând. Astfel că nouă ni s-a mai alăturat un grup de elevi, printre care Erika Raluca şi Delia Creţu (11D), Liuba Balan (10C), Andrada Dobrea (12E), Sebastian Andrei, Andreea Cuciu. A fost o colaborare foarte interesantă, distractivă, serioasă din …

Concurs de eseuri

http://www.topalltv.ro/?p=824

Concursul "Garabet Ibraileanu", minutul 2:18

Porturi

porturi.
din care vin şi pleacă
nebunii ca la spital
fiecare cu nevoile lui personale –
fiecare
rupe pâinea de la gura celuilalt
şi o înghite până în suflet
iar apoi
sute de elucubraţii
sosesc debordant
pe vasul pe care el
l-a mutat pe limba sa.

printre dinţii lui stau eu;
treptat, ca un parazit imbecil de pământ
îmi încleştez sute de picioare în smalţ
şi cu zeci de ochi urmăresc mâncarea
pe care o atrag în cele trei guri ale mele
iar simplu de tot
înghit şi diger
câteva fărâme de pâine a dezamăgirii
cu un gust amar care mă forţează
să regurgitez în salivă
câteva resturi.
printre ele,
se scurg în gâtlejul lui
fragmente de cuvinte
care provoacă bipedului
un ulcer celebral crunt...

seara
porturi.
fiecare cu farul lui
aduce şi expulzează nebunii
ca la spital.
fiecare cu suta lui de vase
care se transferă de la o limbă la alta.
fiecare
rupe cuvântul de la gura celuilalt –
fiecare cu ulcerul său personal.



[chiar daca e scrisa de ceva timp, mi-am facut curaj sa o public abia acum :)]

Fix Alert

Imagine
După mult timp, am reuşit să mă uit la un film. Nu sunt mulţumită că a durat atât de mult timp. Dar nu regret. Parcă am rămas fără un pantof. Nu ştiu, simt câteva click-uri direct în creier. E de vină el. Cu tot cu filmul lui. Fix.Alert. Ce-mi place! Ceva puzzle pe ici pe colo, detaliile lui în ochii mei. Detaliile tuturor în ochii mei şi cât mai puţină vorbă. Exact de filmul ăsta aveam nevoie acum. E exact starea mea. Mă menţine acolo vie, mai vie decât mă aşteptam. Începutul semăna a moarte. Nu era de fapt. Şi nici după gloanţe nu era mai multă moarte. Toate ţigările aveau fum la un loc cât fumul uneia de-a lui. Era un plan. De zece ori mai bun. Dar dă greş. Moare. E foarte bine că a murit. Aşa a putut avea faţa aceea surprinsă. Altfel nu. Nu mai scapă decât ochii băiatului. Care fug să acopere ochii mei. Abia acum e finalul!

Pentru o zi mohorata... macar melodii de calitate.

Imagine

dorinţa

ce mi-am dorit
a fost ca oraşul să devină junglă
în afara tristeţilor –
acum câinii stau pe două picioare
ca să răstoarne pubelele goale
înainte să apuce să fie flămânzi
deşi ar putea căuta
miile de peşti şi pâini

scurt: mâncarea nu se mai dă gratuit
pentru că oamenii mor
înainte să apuce să fie flămânzi

în lumea asta
colorată cu vopsea înainte de bătrâneţe
cuvintele cresc sub unghii
şi dragostea în pomi seculari
iar limbile se-aşează la un loc
cu şireturile de la pantofi

de-un cot au ieşit
să simtă gustul poveştii –
o măiastră pată râncedă –
proaste sunt cuvintele
până ajung la noi

mai am puţin şi strig
de ţi-ar ajunge până la coate
câteva metamorfoze
promit să mă scufund
într-un râu mlăştinos
toată sunt a naturii

dragostea asta pe bune
se transformă într-o nebunie exotică
e în şolduri, nici măcar în cuvinte
bei, deci dansezi dragoste
bei, deci răstorni pubelele
şi le scuturi tristeţea
dar nu ai voie să spui că eşti câine

vă spun
de-un cot mi-a ieşit dragostea
să simtă gustul poveştii
zău că e undeva între pomii ăia…

Contraziceri...

Poate nu îmi mai place. Poate mai târziu se va transforma în balaurul cu şapte capete sau Meduza cea rea din trecut. Poate nu ar trebui să şterg de atâtea ori ceea ce scriu. Taie cu o singură linie, mi-ar spune profesoara dintr-o sală de examen. E atât de urât să tai. Totul rămâne în urma ta. Cineva ar putea râde de mine la un moment dat. Uite ce a vrut Elena să scrie şi era mai bun decât ceea ce nu a tăiat. Tâmpit!!!

Filmul de Piatra

Imagine
Vino la film! Iote site-ul aici: wwww.filmuldepiatra.ro si ia vezi tu pe facebook http://www.facebook.com/filmuldepiatra promo-ul si programul care va fi!