Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller


Pe Herta Müller o găseşti cu siguranţă la graniţa dintre poezie şi proză. Concentrează toată acţiunea în pagini de lirism pur, pe care eşti nevoit să le citeşti de cel puţin două ori, pentru a-ţi forma o idee. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul e o carte greu de citit. Nu poţi afirma cu siguranţă că îţi place sau nu. Eşti derutat, nu există un singur fir în carte asupra căruia să te concentrezi. Toate personajele pe care le întâlneşti nu sunt decât „instrumente”, cu care autoarea reuşeşte să manipuleze lectorul. Ei transmit doar mesaje scurte, care îţi atrag atenţia, care te determină să îţi dai seama, pe ocolite, de povara apăsătoare care e totalitarismul.
E o Românie care nu scapă de moravuri, dar supusă unor timpuri în care fiecare gest este observat de altcineva. E o lume în care ţi-ai dori să fii singur, dar nu ţi se permite. Dincolo de dorinţele tale, e imaginea dictatorului care distruge tot ceea ce nu îi place. Este reprezentat distinctiv prin „onduleul de pe frunte”, un simbol care devine obsedant şi pe parcursul cărţii este ironizat în mai multe rânduri.
Personajele nu prea mai au un rol în carte. Dictatura e singuura care se evidenţiază permanent. Pentru un necunoscător direct al acelor vremuri, imaginile sunt absolut de neconceput. Personajele ajung până la urmă să exprime într-un mod colectiv deznădejdea, să transmită omului lacrimile lor când nu este de mâncare, când este, dar puţin şi când trebuie să fii amanta unui colaborator al Securităţii ca să îţi poţi permite mai mult.
Adina, personajul care apare cel mai des pe parcursul romanului, este o profesoară tânără. Asta e tot ce ştii despre ea. Despre viaţa ei ştii doar că l-a iubit pe un anume Paul, că erau logodiţi şi că ar fi trebuit să se căsătorească. Dar autoarea îţi dă libertatea să-ţi imaginezi motivele despărţirii şi sentimentele unuia faţă de celălalt. Aici Adina e personajul care te intrigă, pentru că deţine poza lui Ilie (care e soldat) şi mereu i se face dor de el. Apare un episod scurt, în care ea îl vizitează la cazarmă şi atât. Pendulează între Ilie şi Paul, deşi primul e mai aproape de prezent şi celălalt mai aproape de trecut, ea este într-o conexiune spirituală cu ambii. În final, Paul pare mai aproape de ea, deşi ea refuză apropierea fizică de acesta.
Vulpea este un simbol care o conectează pe Adina cu trecutul. În dormitorul ei deţine o blană de vulpe pe care o cumpărase cu mult efort mama ei, pe când ea era copilă. Se simte profund marcată de acest episod, care o urmăreşte. Mai ales când începe să găsească picioarele vulpii tăiate şi lipite înapoi de trunchi, în mod deliberat, consideră asta mai mult ca sigur un semn.
Iar finalul cărţii reprezintă începutul Revoluţiei, singurul element palpabil. Ai impresia că de fapt ai citit o serie de povestiri, care se relaţionează doar prin intermediul unor personaje. Lipsa completă a dialogului şi transpunerea acestuia în fraze îţi dă şi mai mult impresia că te afli în faţa unui monolog liric, aproape indescifrabil. Preiei sentimentul de frică, paranoia că eşti urmărit în permanenţă. Şi ppe lângă toate acestea mai e şi tristeţea compătimitoare pe care o simţi faţă de cei implicaţi cu forţa în totalitarism.
O carte frumoasă, în care Herta Müller te implică foarte mult, pe care uneori nu o poţi suporta şi obsedantul simbol al seminţelor de floarea-soarelui îţi poate produce repulsie. Nu poţi să lupţi cu chichiţele cărţii, dar poţi apela la luciditatea ta ca săă încerci să le înţelegi. Dar e o carte pe care nu vei regreta că ai citit-o, dacă te ţii puternic de ea.

Comentarii

  1. waaa ... simt ca e o carte capcana :)
    ft buna recenzia ... sa stii ca mi-ai dat o mica durere de cap si m-ai facut curioasa sa ma incumet si eu la lectura ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. pai e o carte capcana...cred...mie mi s-a parut foarte ciudata... dar in esenta, te face sa vezi perioada pe care noi nu am trait-o.. o vezi altfel decat ti-au povestit-o parintii :P
    deci e frumoasa! si multumesc de aprecieri! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt o ignoranta!! N-am citit nimic de Herta Muller. Dar dupa recenzia ta si cea a Simonei, o sa ma incumet sa citesc ceva, totusi...:D

    RăspundețiȘtergere
  4. nu esti neaparat o ignoranta..:P asa spun si eu cand imi aduc aminte cati autori nu am citit.. timp este.. :-j

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

VIS