Ţigările ştiu tot; crede-mă!

Ieri dimineaţă mă trezeam cu greu după petrecerea în stil românesc pe care dracu' ştie unde am dat-o, că eu nu ştiu decât că am ajuns pe un drum şi ne-am întors pe acelaşi. Şi nu erau lupi (deşi undeva în sufletul meu îmi doream să vad unul), dar mai bine că nu erau, cred, că după atâta bere şi dans, plus uşurat prin diverşi boscheţi care ne înconjurau, ar fi fost mai greu să ne îndepărtăm în viteză. Da' fu frumos. Fu frumos că nu aveam băieţi cu care să ne pupăm şi nimic nu ne tenta la sex. A fost frumos când am jucat cărţi după aceea până pe la 3 şi mai, mai să pariez că unchiul meu e somnambul. Dar n-a fost să fie pentru cineva.... Tot eu pierdeam.
Acum, după atâta băutură într-un interval scurt de timp, ţigările au luat o pauză. Ţigările îşi aduc aminte de majorat, de pădure, de livadă. Ţigările îşi aduc aminte de Retro, de dig, de mine încercând să nu mai fiu singură, dar acompaniindu-mă doar cu berea; ţigările ştiu de margareta... le fumam împreună. Ţigările ştiu aproape tot din viaţa mea. Mai ales de prin munţi, unde nu exista o droaie de părinţi paranoici gata să ne taie degetele de la mâna stângă, în care ţinem ţigara (nu contează că suntem dreptaci). Ţigările ştiu cât am vrut eu să vină cei doi fraţi la majorat şi tot n-au avut puterea să îi aducă.
Acum nu mai contează cât m-am plimbat şi câte ore am pierdut prin judeţ şi prin oraş. Oricum ţigările ştiu tot. Şi lupii n-au apărut. Şi am inventat reclama la Coca Cola pentru fete fiţoase. Si dacă mai dansez reggaeton, rup mesele data viitoare. Chit că la iarbă verde am vrut 4 deodată să facem asta, dar mesele vechi de brad (nu garantez) s-au ţinut prea tare pentru noi. Şi Andrei nu şi-a dat seama că mă ţineam cam tare după el. Nici când după maşină, pe întuneric, tot ţigara vorbea cu mine. Tot ţigara îmi e cel mai bun prieten.... Crede-mă, ştiu tot, dracii ăştia!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller