Alergând ca apucaţii

Doamne, după o carte bună, parcă îmi vine să iau o pauză de la toate chestiile ca să mă gândesc numai la ea. Mai ales că mă apucă nostalgiile şi de obicei plâng cu zilele, până observ că rimelul meu waterproof chiar rezistă. Apoi o iau de la capăt (că se termină şi pedeapsa) şi încep să alerg ca apucata după ce îmi adun lumea, la o bere sau undeva prin oraş. Apoi, acasă, îmi piere cheful de orice treabă, deşi promit că o ajut pe mama. Degeaba. Nu mî ţin de ceea ce îmi promit mie. Poate dacă promit altora, mai merge. Nu ştiu... Chiar că alerg ca apucata. Nu am chef de nimic responsabil. Şi iar mă apuc de o carte bună. Mă apuc ca să fac şi eu ceva (că mama la asta nu comentează).
De azi reîncep turele. Uff, acuş trebuie să plec... Distracţia e după colţ. Bine ar fi dacă Scai m-ar aştepta şi ea, ca să dublăm terapia prin râs. L-a luat pe margareta cu ea şi s-au ascuns prin Iaşiul ăla plin de lume neobosită. Eu am obosit deja. Mă aşez în foişor în Copou să îi aştept. Îi anunţă cineva, vă rog?
P. S. Am o ţigară pentru margareta. :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

VIS