Postări

Se afișează postări din martie, 2009

Trubaduri?


O poruncă e ca micul dejun pe care nu uit niciodată să îl iau. Când mă trezesc am impresia unei zile extrem de mohorâte şi nu o spun din cauza tristeţii, ci a oamenilor. Mulţi oameni fac lumea foarte tristă. Paradoxal, nu cei ponosiţi sau bătuţi de soartă fac asta, ci exact cei îmbrăcaţi la patru ace care trec în Mercedes pe străzile care cer cu disperare un petec de asfalt nou să le acopere găurile. Aşa sunt şi oamenii. Acoperă pe cei mici şi pricăjiţi, îi îngroapă în taxe sau în nepăsare şi îi lasă să se sufoce acolo.

Oamenii în haine ponosite... oamenii care ne scriu istoria cu mâinile goale, pe care şi le ascund jenaţi la spate pentru că sunt pline de praf. Sunt cei care, din umbră, scriu literatura vie. Debordează de muncă, de dorinţa de supravieţuire. Despre ei... le-am făcut şi eu un portret. Pentru că sunt oamenii din al căror zâmbet am învăţat că fiecare zi poate fi o sărbătoare; că dacă pâinea este pe masă, iar copiii zburdă aproape goi, ridicând praful, sunt fericiţi. Zâmb…

Efect pe diagonală

efectul de poezie....
e mai uşor să-l vezi
uite, colo
decât să-l simţi
de ce nu citeşti
ca mine, pe diagonalele vieţii
singurul mod în care VEZI
de ce şi cum şi unde

ai văzut?
încă nu te-ai prins
ce greu...

cum poţi
trăi cu sentimentul
că nu trăieşti
prin efecte
hai mă „speciale”
e uşor să vezi
uite colo
pe diagonalele textului
cum se perindă
atât de pur, de teluric
chiar îi simt mirosul
ce fel de nări ai?

second-hand
aaa, eşti român
uitasem
poate
nu, lasă
nu te mai întreb
uit că nu VEZI

nu pot trăi pe verticală
hai pe diagonală!
efectul de poezie
s-a....evaporat
la second-hand.

Boală

Scris tâmpit la tastatură ca la pian. Bâlbâiala ca de dada-dadaism, în fine, dada-neatenţie [în viziunea mea] e un gând ce îl ai de mult în tine ca un sentiment care nu a avut parte de mizuage [pe limbajul românesc dezvirginare] la timp şi nu a mai valorat nimic.

În fine, m-am îmbolnăvit. De ce vă spun? Uite-aşa, ca veste de care să râdeţi. Vine Paştele. Ohooo, ce plăcere! Timp liber să stai cu burta la soare, să vezi că ţi-ai umplut frigiderul [dacă ai avut cu ce, ave ţie, muritorule!] şi că nu ai cu cine să îl goleşti. Cum de m-am îmbolnăvit? Am văzut de ieri în chiuvetă cum îmi regurgitez creierul pe nas, pe gură, pe urechi. S-a umplut... Cu tristeţe, am plâns curăţându-mi viscerele apoi cu un fel de endoscop. Vezi tu, regurgitasem din mine până şi toată nebunia. Era să deschid robinetul. Era să îmi fie şi mai rău. Era să nu îmi mai recuperez creierul vreodată.

Apoi, am fost la un poet. El mi-a vândut din poeziile lui pe reţetă. Curând, am scăpat din strânsoare. Mi-era mai bine. Az…