Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2009

Nici nu mi-am dat seama când s-a terminat visul;tu ştii?

„Vroiam să ştii că sunt aici...întotdeauna pentru tine; sau pentru mine?”
De când ai plecat, m-am gândit la mult prea multe lucruri. Am început poate să te văd aşa cum erai cu adevărat: liber, nestingherit de cei din jur, cu perpetua nevoie de a a avea pe cineva în jurul tău. Şi eu eram aşa; mi-era frică de glasul din interiorul meu...mi-era frică să rămân singură cu gândurile mele. Dar acum, nimic, nu mă mai poate aduce la acea stare. Când ai plecat, ai închis după tine acea uşă din mine care mă făcea să fiu umană.
Mi-am adus aminte prima zi în care te-am văzut. Eram în acelaşi echipaj şi totuşi nu te cunoşteam. Mă simţeam stingheră şi nu ştiam cum să reacţionez când te-ai aşezat lângă mine. Nu vroiam să mă crezi ciudată. Prea multă lume mă credea aşa. Aveam sentimentul că ţie trebuie să-ţi spun, să-ţi explic cine sunt. Căldura ochilor tăi mă liniştea. Nu puteam să tac când îi priveam. Păreau că vor să-mi poruncească ce să fac. Nu mă puteam împăca cu ideea. Credeam că te urăsc. Nu…