In sus si in jos

M-am blocat ieri in lift. Al naibii lift! Il platesc anual ca sa se incalzeasca iarna la cur domnul care ar trebui sa ii faca o revizie. Asa ca intre etajele 5-6(intodeauna sunt etajele 5 si 6) m-am blocat astazi. Nu tu semnal la telefon, nu tu buton de urgenta. Aveam doar un pachet de tigari si un pumn dornic sa bata mult, pana sa auda cineva. Dar cel mai important era sa fiu calma. Asa ca mi-am aprins o tigara si am inceput sa fac rotocoale de fum. Le trageam in piept cu nesat si le dadeam drumul incet. Dupa o tigara, incep sa bat ca plictisita in usa. Degeaba. Pe plicitisiti si pe blazati nu-i aude nimeni niciodata. Asa ca dupa 3 minute las balta incercarea si mai fumez o tigara. Parca prindeam forte. Acum imi foloseam si glasul si cu o mica doza de interes. Dar din nou nu ma auzea nimeni. Incepeam sa ma intreb cum naiba urca restul vecinilor care se intorc de la servici. Dar le cunosteam mentalitatea, ca doar si eu actionam la fel. Urcam pe scari fara sa-mi pese, deseori injurand si ajungeam pana la urma la etajul 7. Stiam ca revizie nu poate fi si ca probabil aparatul s-a stricat din nou de la sine. Mai fumez o tigara. Deja incepusem sa am probleme in acel fum atat de dens. Locul incepuse sa mi se para al naibii de abject, lipsit de orice sursa de aer. Noroc ca nu eram claustrofoba. Deja ma lua cu lesin; aproape ca nu mai avea rost sa tip. Un tip binevoitor de pe palier cu mine, fost fumator, se mira cum de iesea fumul ala din lift. Asa ca dansul, mai idiot, se chinuia sa descopere pe cont propriu. Cand l-am auzit, am avut o picatura de speranta si nimic mai mult. L-am trimis la naiba si dupa aia l-am somat sa aduca ajutoare ca imi vine rau de mor. Dansul n-a crezut ca e prea mare urgenta si abia dupa vreo jumatate de ora cica m-au gasit pompierii lesinata in lift. Eu m-am trezit in apartament, mai rau decat mahmura, dorindu-mi sa-l strang pe gat pe ala care m-a lasat in lift. Dar am inceput sa rad ca dementa si automat s-a eliberat camera, mult prea intesata de curiosi. Acum mi se parea amuzant sa-l ascult pe medic, cum ca din cauza mea am lesinat, de la fumul de tigara, cum ca cateva minute mai tarziu as fi fost moarta si alte dintr-astea. Eu nu prea ii dadeam atentie si cand i-am intins 50 de lei a fost bucuros sa plece si sa ma lase in pace. Eu tot ma gandeam la filozofia cu sus si jos si cu ideile despre viata si ma amuzam copios. Era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si rasul actiona asupra mea ca un medicament.Da; probabil maine voi uita si asta. Si dupa asta nimic nu mai va conta. Doar ca daca voi merge in sus cu liftul ma voi asigura ca a doua zi nimeni nu va mai merge in jos; pentru propria lui siguranta. Doar daca e vecinul meu de palier, lui sigur ii acord permisiunea. I-as da si 50 de lei sa se duca la curve. Asta daca mai iese din lift. E buna ideea. Sau asa cred acum. Maine sigur imi schimb parerea, daca ma mai blochez o data in lift. Sau daca nu, tot ma voi gandi la altceva. Dar pe moment atat mi-am amintit sa va spun.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller