Daca m-ai gadila cu umpic de imaginatie, uite ce s-ar intampla!


Stiu ca sunt stupida stand aici, intr-o sambata plicticoasa, de parca toata lumea s-ar fi prabusit si numai blocul meu mai sta in picioare; ceea ce practic ar fi imposibil, avand in vedere lista neagra care ii soseste lui Dumnezeu saptamanal; mai nou, prin mail (de ce s-o fi inventat oare??) si unde eu nu sunt tocmai la coada. Dar gandindu-ma mai bine, ar fi ceva mult prea interesant sa fiu intr-un zgarie-nori, iar restul orasului sa se scufunde ca si cum as fi dat drumul la apa in cada...
Bineinteles; nu mai scap de ranjetul care mi-a adus un nou cataclism in minte. De parca nu m-as fi gandit de zeci de ori sa scot si eu un nenorocit de roman SF. Dar parca toate subiectele s-au epuizat. Poate am nevoie si eu de o schimbare; sa ma intorc in timp si sa intorc niste oameni din drum pe ici pe colo. Poate asa mai imbunatatesc ceva pe unde trec. Putin probabil insa....
Mai trec cateva minute; ce-as mai fuma o tigara! Oh da, imaginea perfecta a scriitorului imbatranit mult prea repede, care in orice dimineata se aseaza la birou, cu obisnuita doza de cofeina in fata si incearca sa mai scrie ceva la capitolul la care se oprise cu o seara inainte, pardon, in zori, cand in sfarsit il doborase somnul dupa lungi ore de incercari. Si mai trece o zi; vinul de la cina nu mai are niciun efect; lectura nu mai e calma de mult timp. Te intrebi din cand in cand daca autorul ala n-o fi fost si el pervers cand scria toate amanuntele feminine cu atata pasiune; dar nu stiu daca pasiune e cuvantul potrivit. Si incepi sa venerezi si tu televizorul, ca un zeu al prostiei in proportie de 90%. Sa recunoastem, la o bere in timpul unui meci de fotbal mai merge sa socializezi si tu ca tot omul....

Poate ca in dreptul tau a mai trecut o zi; iar te-ai ales cu o leafa din care cel putin jumatate dai pe facturile alea care iti mananca si pielea de pe tine pentru atat de putina calitate; iar te duci la macelarie si mai ceri o bucata de carne de vita; ca de, o data pe luna iei si tu leafa aia! mereu iti spui ca ai merita mai mult si ca statul asta e impotriva ta de fiecare data; n-ai mai vrea sa te imprumuti la banca, cand iti aduci aminte ca si soacra ta a girat cu numele tau pentru un nou imprumut; de parca ar ajuta-o la ceva sa-si puna gresie la 70 ani! Macar daca ti-ar lasa apartamentul prin testament, ca sa iti iei de o grija cand se va darama al tau; ca nici soacra-ta n-o mai duce mult, dar nici apartamentul tau nu mai rezista ca vecinul de deasupra sa plece in concediu si sa se sparga o teava in baie; sau poate se mai sparge un furtun de la masina de la spalat, cum s-a intamplat ieri dimineata. Eh, ce sa faci, daca ti-ai dorit si tu un dus; Dumnezeu ti-a oferit unul care sa evite sa mai consumi nu stiu cati litri de apa!

Mai bine du-te la birou si mai scrie un capitol; daca te plangi prea mult, iar iti cade parul si dai vina pe samponul pe care l-ai schimbat saptamana trecuta, pentru ca Schauma nu-ti facea parul matasos si stralucitor cum spunea in reclama. Hai sa te lase copiii cu gatitul, ca doar nu esti robot! Ce-i drept, ti-e frica sa nu dea vreunul foc la bucatarie, cum ai auzit ca s-a intamplat cand i-a luat soacra ta in weekend. Orice ar fi fost, nu iti parea rau ca un perete in bucataria dansei isi schimbase culoarea in una mai fumurie (probabil iti mai cere ajutor pentru un credit); ba chiar iti venea sa razi cand vedeai figura ei consternata in fata ta, spunandu-ti ce monstri de copii ai crescut si ca fiul ei nu merita o sotie ca tine, si multe alte lucruri pe care ti le mai spusese cu o saptamana in urma, cand isi luxase glezna in parc din cauza celui mic. Dar nici atunci nu ti-a parut rau. Pentru ce? Doar a luat credit de la banca ca sa-si faca asigurare de viata. Noroc ca fiul ei e cel mai mare si poate apuca si el ceva.

Dar acum m-am asezat la birou, o data cu imaginea mea de peste 20 de ani...nu ma gandesc inca la asta; doamne fereste! Mi-au plecat destui pitici aseara, nu mai am nevoie de cosmaruri.
Si acum, mi-e dor de vise...vise cu marea, noaptea, la o tigara pe un balcon. Sa vezi cum rasare luna si sa te simti si tu umpic varcolac; dar apoi iti aduci aminte ca de fapt esti fanul vampirilor; mai gusti berea, care i se pare amara flavyei, si o privesti uimita cum asculta Rammstein-Te quiero puta si ii scrie o dedicatie fostului ei... Doamne, tu de ce nu ai cui sa scrii?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kafka pe malul mării -recenzie de carte

Procesul – Franz Kafka

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Herta Müller